Start 
Biblioteca Reglementari Acte normative Regulamentul comunicatiilor de radioamatori
Biblioteca Reglementari Acte normative Regulamentul comunicatiilor de radioamatori
| Regulamentul comunicatiilor de radioamatori |
| Scris de yo3hjv | |||
|
Pagina 1 din 6 Regulamentul de radiocomunicaţii pentruserviciul de amator din România CAPITOLUL I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1 – Prezentul Regulament stabileşte normele tehnice, administrative şi de exploatare obligatorii privind construirea, instalarea, experimentarea şi folosirea staţiilor de amator, autorizarea radioamatorilor şi regulile după care aceştia îşi desfăşoară activitatea din punct de vedere al radiocomunicaţiilor. Art. 2 – (1) Abrevierile din cuprinsul prezentului Regulament au următoarele semnificaţii: a) UIT – Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor; b) CEPT – Conferinţa Europeană pentru Poştă şi Telecomunicaţii; c) IARU – Uniunea Internaţională a Radioamatorilor; d) IGCTI – Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei; e) TNABF – Tabelul naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe; f) HAREC – Certificatul de Examinare Armonizat pentru Serviciul de Amator. (2) În înţelesul prezentului Regulament următorii termeni se definesc astfel: a) autorizaţie de radioamator – actul administrativ prin care IGCTI atribuie un indicativ de identificare şi acordă unei persoane dreptul de a utiliza una sau mai multe frecvenţe radio/benzi de frecvenţe radio în cadrul serviciului de amator, în condiţiile prezentului Regulament; b) certificat de radioamator – actul administrativ prin care IGCTI atestă că titularul deţine cunoştinţele şi aptitudinile necesare unui radioamator; c) autorizaţie staţie repetoare/baliză – actul administrativ prin care IGCTI acordă unei persoane dreptul de a utiliza o staţie repetoare sau baliză în serviciul de amator, cu respectarea anumitor parametri tehnici; d) serviciul de amator – serviciul de radiocomunicaţii având ca scop autoinstruirea, inter¬comunicaţiile şi investigaţiile tehnice efectuate de radioamatori, în condiţiile legii, interesate de tehnica radiocomunicaţiilor, numai în scop personal şi fără nici un interes pecuniar; e) serviciul de amator prin satelit – serviciul de radiocomunicaţii folosind staţii spaţiale pe sateliţi în acelaşi scop ca şi al serviciului de amator; f) puterea la vârf de modulaţie (a unui emiţător radio) – puterea medie furnizată liniei de alimentare a antenei de către un emiţător în timpul unui ciclu de radiofrecvenţă, corespunzătoare amplitudinii maxime a anvelopei de modulaţie în condiţii normale de lucru; g) puterea medie (a unui emiţător radio) – puterea medie furnizată liniei de alimentare a antenei de către emiţător în timpul unui interval de timp suficient de lung în comparaţie cu componenta de frecvenţă de modulaţie cea mai joasă, luată în condiţii normale de lucru; h) puterea la purtătoare (a unui emiţător radio) – puterea medie furnizată liniei de transmisie a antenei de către un emiţător radio în timpul unui ciclu de radiofrecvenţă luată în condiţii de nemodulare; i) toleranţa de frecvenţă – diferenţa maximă admisibilă între frecvenţa alocată sau frecvenţa pe care se doreşte a se emite şi frecvenţa situată în mijlocul benzii ocupate în realitate de către emisia respectivă; j) lărgimea de bandă ocupată – lărgimea benzii de frecvenţe ocupate de o emisie, în care se concentrează 99% din puterea medie totală radiată, sub frecvenţa limită inferioară şi peste frecvenţa limită superioară fiind radiate puteri medii egale, fiecare, cu 0,5% din puterea medie radiată; k) lărgimea de bandă necesară – valoarea minimă a lărgimii de bandă, în cazul unei clase de emisie date, pentru asigurarea transmiterii informaţiei cu viteza şi calitatea dorite; l) banda de frecvenţă asignată – banda de frecvenţă în cadrul căreia emite staţia titularului autorizat; lărgimea benzii este egală cu lăţimea de bandă necesară plus de două ori valoarea absolută a toleranţei de frecvenţă; în cazul staţiilor spaţiale, banda de frecvenţă asignată este stabilită ţinându-se cont de implicaţiile efectului Doppler. m) radiaţie în afara benzii – emisiile pe o frecvenţă sau pe frecvenţele situate în imediata apropiere şi în afara lăţimii de bandă necesară care rezultă din procesul de modulaţie, dar excluzând emisiile neesenţiale; n) radiaţie neesenţială – emisia pe o frecvenţă sau pe frecvenţele situate în afara lăţimii de bandă necesară şi al cărui nivel poate fi redus fără să afecteze transmiterea informaţiei corespun¬zătoare; radiaţiile neesenţiale includ emisiile pe frecvenţele armonice, emisii parazite, produsele de intermodulaţie şi produsele frecvenţelor de mixare, dar exclud emisiile în afara benzii; o) radiaţie nedorită – cuprinde radiaţiile neesenţiale şi radiaţiile în afara benzii.
|
